Pentru VisUrît

Aceste amintiri sunt scrise special pentru concursul VisUrît

Dansul "Funduleţele fetelor" sau "Hora fetelor"

Eu de felul meu din totdeauna m-am deosebit de majoritatea vîrstnicilor mei. Una din aceste deosebiri este faptul că imi plac foarte mult dansurile populare, pe cînd majoritatea tinerilor din ziua de azi preferă muzica modernă cum ar fi pop, estradă şi alte genuri pe care eu nici nu prea le cunosc. Datorită acestui fapt eu din clasa a II-a am fregventat cercul de dansuri populare din şcoală. În clasele a 8 şi a 9 am mers la altă şcoală şi nu am mers la cercul de dansuri. În schimb cînd am mers ca colegiu am avut posibilitatea să continui activitatea de dansator împreună cu ansamblul de dansuri populare "Cireşarii" din incinta colegiului.
Unul din momentele hazlii din perioada fregventării acestui cer era momentul cîn fetele dansau "Hora fetelor". Acest dans este danssat doar de fete. Este plăcut să urmăreşte cum fetele se mişcă uşor după muzica frumoasă, dar este şi mai plăcut cînd vine momentul cu "funduleţul". În timpul acestui dans este un moment cînd fetele fac un cerc şi se apleacă cu capul spre interiorul cercului, oferind publicului frumoasa privelişte femeiască. Poate arată altfel pe scenă cînd fetele sunt în formă naţională şi nu prea se evidenţiază "subiectul", dar altă este treaba cînd la repetiţii fetele vin îmbrăcate cît mai comod, adică în ceva cît mai elastic şi mai liber. Pentru a vedea această imagine, încercaţi să conectaţi imaginaţia şi o să realizaţi faza hazlie cănd băieţii stau pe scaune şi privesc acest dans frumos. Aici mai este şi faza cînd profesorul de dansuri intervine pe la spate pentru a "corecta" dansatoarele care nu efectuiază figura corect.

"Viţeii pe ghiaţă" sau "Ciuleandra" la Herson

A fost foarte distractiv cînd am plecat cu ansamblul "Cireşarii" în Ukraina, oraşul Herson. A fost foarte interesant şi sau întimplat multe peripeţii. Prima a fost în ziua cînd am ajuns. Am fost invitaţi untr-un local, poate teatru, nu mai ţin minte şi erau foarte multe ansambluri invitate din regiuni Ukraineşti şi din alte ţări, căci era ziua Hersonului. In acel local trebuia să arătăm cîte ceva din repertoriul nostru. Profesorul de dansuri a hotărît că vom dansa finalul dansului "Ciuleandra". Este un dans foarte frumos şi de fapt al doilea după "Bătuta" care îmi place. Faptul că eram pentru prima dată acolo a influenţat foarte multa asupra felului cum ne-am prezentat, dar ne-am prezentat noi mai rău ca niciodată. În primul rînd, a trebuit să decidem cine este publicul, pentru că persoanele importante stăteau aşezaţe în partea stîngă faţă de restul invitaţilor, acesta a fost prima lovitură. Al doilea factor era prea mulţi dansatori pentru un spaţiu atît de mic, ce nea făcut să ne îmbulzim ci nu să dansăm. Iar lovitura puternică a fost că podeaua dată era foarte lunecoasă. Era un factor important ţinînd cont că "Ciuleandra" este un dans cu mişcări complicate şi care se dansează în tempou rapid. Deci ne-am îmbulzit, am lunecat frumos şi cel mai hazliu a fost la sfîrşit cînd perechele sau pierdut unul de celălalt şi sa primit că sau împerechiat aiurea ba chiar băiat cu băiat şi fete cu fete, sau o pereche se afla în partea opusă a celei iniţiale :)) Asta trebuie de văzut.

"Nuntă ucrainească" sau "Autobuz stricat"

Dar aici totul abia începe. Într-una din zile, după ce am mîncat şi trebuia să mergem spre locul unde eram cazaţi, autobuzul nostru s-a stricat. De fapt sa rupt cheia in momentul cînd şoferul a încercat să pornească. Reparaţia a durat un timp foarte îndelungat, deja se înoptase. Noi avînd muzicanţii cu noi mai cîntam ca să treacă timpul mai repede şi mai vesel. În localul în care noi mîncasem se petrecea o nuntă . Cineva din nuntaşi era de prin părţile Moldovei şi auzind muzicanţii noştri cîntînd i-au invitat să cînte. Dar ştii cum e Moldovanul, profesorul de dnasuri nu permitea ca să meargă să cînte, cred că vroia plătit. Dar băieţii noştri erau îndrăzneţi aşa că sau înţeles cumva ei cu nuntaşii şi iată că sau dus să cînte. Nu mult timp pentru-că am fost invitaţi şi noi să dansăm nişte dansuri. Noi dansatori fiind, am dansat cu mare plăcere. A fost frumos, dar şi mai frumos a fost cînd noi am început să invităm nuntaşii la dans şi am creat o atmosferă foarte plăcută. Eu aş spune că astfel de lucruri doar numai în visuri se realizează şi iată cu un vis realizat pentru tinerii căsătoriţi, care au avut parte de o surpriză plăcută din partea lui Dumnezeu şi pe care o s-o ţină minte toată viaţa. După ce ne-am distrat un pic la nuntă, autobuzul a pornit şi noi am plecat spre culcare.

"Dansator care a uitat figurile"

Şi dacă amintirele mele sunt despre ansamblul "Cireşarii" o să vă povestesc cum am dansat în "Ziua uşilor deschise" a Colegiului Financiar-Bancar A. Diordiţă din Chişinău. Acest eveniment s-a întîmplat la finele anului doi de învăţămînt. Ca în orice instituţe, primăvara cînd se termină anul de studii în Colegiul Financiar-Bancar se petrece "Ziua uşilor deschise". În această zi Colegiul arată ce are bun pentru viitorii studenţi. Iată că am fost şi noi programaţi să dansăm penru invitaţi care erau de fapt părinţii studenţilor actuali, viitori studenţi cu părinţii lor, profesori şi chiar studenţi ai colegiului. Noi trebuia să dansăm pe la vrio ora 13.00 sau ceva pe aici, căci nu mai ţin minte. În ziua aceea era o zi foarte frumoasă, cu soare, pădurea se înverzise şi totul era numai bine pentru a merge în pădurea care se afla peste stradă de Colegiu. Iată că colegii mei au hotărît să nu piardă aşa o zi şi au organizat plecare în pădure. Sigur că nu poate fi o odihnă în pădure fără bere şi ceva de mîncare. La capitolul mîncare, noi nu prea ne-am concentrat, desigur la cel de-al doilea ne-am pregătit foarte bine. Eu şi încă doi colegi de grupă care erau dansatori am hotărît că mergem la pădure şi cînd vine ora ne întoarcem la colegiu să dansăm. Zis şi făcut, eram deja în pădure şi îi dădeam cu bericica. A trecut ceva timp şi trebuia să mergem să dansăm. În pădure fiind răcoare nu pre mi-am dat seama că băusem mai multă bere decît trebuie, dar în drum spre colegiu berea ajutată de soarele care mă pălea în cap şi-a făcut efectul foarte bine. Nu ştiu cum au dansat colegii mei care erau şi ei limpezi, dar eu am ajuns pe scenă şi am început să dansez. Nu mai ţineam minte nici o figură din dans, aşa că am dansat şi eu cum s-a primit, adică ca la nunta din sat :). În sală era foarte multă lume care mă cunoşteau, colegii mei, mama viitoarei mele prietene cu fratele ei şi desigur profesorul de dansuri. Cînd am finisat am cuborît zîmbind de pe scenă şi am avut parte de complementele frumoase din partea colegilor mei. Profesorul nu mi-a zis nimic, însă colegii mei au făcut glume pe seama mea şi s-au distrat de minune urmărind cum dansez. Eu cred că nu contează cum dansezi, ci important e să rămînă satisfăcut publicul. Sunt convins că invitaţii au rămas satisfăcuţi de felul cum am dansat. Ei oricum nu ştiau figurile :)))